Imi vine tare greu sa vorbesc despre Cata. E o persoana cu totul si cu totul speciala pentru mine, e o prietena despre care intotdeauna am avut impresia ca m-a inteles mai bine decat incercam eu sa ma fac inteleasa prin cuvinte. Ei ii multumesc pentru incurajarea si inspiratia pe care mi le-a dat atunci cand credeam ca e prea tarziu sa-mi indeplinesc un vechi vis de-la meu, acela de a canta la chitara. Ei ii multumesc pentru ca m-a ajutat sa raman "reala", avand-o ca model de natural si firesc. Si pentru ca m-a invatat sa ofer cadou - ore din viata.
Diminetile de duminica din Q cafe. Cantarile pe scarile secundare. Realitatea privita dureros de sincer. Firea joviala si sfatul in care intotdeauna am avut incredere. Si puterea de a trai asa cum iti doresti, fara a-ti pasa cat de putin de ceilalti sau de sistem. Pentru toate, Cata, iti dau un hug virtual si iti multumesc. Iar atunci cand dorul de toate ma va coplesi, te voi asculta cantand si imi va fi mai usor sa las firescul sa-si urmeze cursul. Si iarna sa cada...
Un comentariu:
Nu te amari, ca amu nii ma imbogatesc si vin la tine intr-o duminica sa bem o cafea. Uite, deja am inceput sa pun CV-uri pe net!:))Aaaa, si poti sa-mi trimiti filmuletele si mie:D Si...inca ceva si gata, da-mi o adresa unde sa-ti trimit o scrisoare (macar una intr-un an tot reusesc);)
Trimiteți un comentariu