Alina Moraru - WAT ID 329

Azi este ultima zi oficiala la Student Travel. Au trecut 5 luni frumoase, in care am invatat o groaza de lucruri si in care am avut prilejul sa muncesc alaturi de oameni minunati, oameni care m-au "adoptat" din prima zi si care mi-au fost mai mult decat colegi, mi-au fost si vor ramane prieteni.
Interviuri cu aplicantii, dosare, programari si DSuri uitate...Targ de joburi si prezentari la stand...Zebra si Atlas, si Highschool, si agricultura in Anglia...Recruit cu Placinta, Omar si Oana Groza :) Multe, multe amintiri imi vor ramane din biroul nostru, din care ma bucur ca am facut parte, si le multumesc colegilor ca nu m-au exilat la cel care-mi era destinat :P


In primul rand, vreau sa le multumesc fetelor "mele", Anna si Orshi, care au suportat privirea atintita "ca mama la cununie" si nu au facut publica poza incriminatoare :). Le multumesc si pentru ca au avut rabdare, pentru ca m-au invatat procese si termeni, ca m-au sprijinit in momentele cand mi-era greu (atunci cand era vina lui Marc pentru orice se intampla :) ). Annei, pentru exuberanta, profesionalism si craziness :), lui Orshi, pentru toate discutiile noastre din pauzele de tigara si nu numai, care ne-au apropiat si care m-au ajutat sa descopar o persoana foarte speciala. Izei si lui Entzi pentru tot ajutorul acordat, lui Csongi ("Neataaaa, Csongiiiiiii" :) ) pentru rabdare si pentru ca mi-a demonstrat ca o saptamana cu 7-8 examene nuu e mare problema :), lui Csilla si Istvan pentru ca au fost un model de familie pentru mine, care au stiut sa imbine intr-un mod perfect viata personala si profesionala. Tuturor, va multumesc
din suflet pentru tot, stiu ca fara ajutorul vostru
poate nu as fi obtinut viza, de aceea va mai
multumesc inca o data pentru aportul adus la aceasta schimbare majora prin care voi trece, spre care pornesc cu avant si cu multe, multe sperante.
Va pup si va promit ca de cate ori voi gati din "cutiuta cu bunatati" sau voi citi despre cum sa am o casnicie perfecta, ma voi gandi la voi!

"Nu-mi spune ca vei veni...lasa iarna sa cada..."

Imi vine tare greu sa vorbesc despre Cata. E o persoana cu totul si cu totul speciala pentru mine, e o prietena despre care intotdeauna am avut impresia ca m-a inteles mai bine decat incercam eu sa ma fac inteleasa prin cuvinte. Ei ii multumesc pentru incurajarea si inspiratia pe care mi le-a dat atunci cand credeam ca e prea tarziu sa-mi indeplinesc un vechi vis de-la meu, acela de a canta la chitara. Ei ii multumesc pentru ca m-a ajutat sa raman "reala", avand-o ca model de natural si firesc. Si pentru ca m-a invatat sa ofer cadou - ore din viata.

Diminetile de duminica din Q cafe. Cantarile pe scarile secundare. Realitatea privita dureros de sincer. Firea joviala si sfatul in care intotdeauna am avut incredere. Si puterea de a trai asa cum iti doresti, fara a-ti pasa cat de putin de ceilalti sau de sistem. Pentru toate, Cata, iti dau un hug virtual si iti multumesc. Iar atunci cand dorul de toate ma va coplesi, te voi asculta cantand si imi va fi mai usor sa las firescul sa-si urmeze cursul. Si iarna sa cada...

AIESEC - cum a inceput totul...

Am aplicat pentru a deveni membru AIESEC inca din primele saptamani in Cluj. Dupa mai multe interviuri, am fost acceptata si a urmat un an si jumatate care m-a schimbat mult si care e special atat prin oamenii pe care i-am cunoscut, cat si prin tot ce am invatat in cadrul organizatiei.

Despre oamenii intalniti as putea scrie sute de pagini...Stefan, modelul meu de lider, echipa Vamonos, cu care de curand m-am reintalnit si in cadrul careia am invatat multe pe parte profi, Rada, Andreea si Alina, Broski, Ioana, Gioni, Ando...intr-un an si jumatate si in jur de 10 conferinte locale si nationale la care am participat, am intalnit sute de membri entuziasti, am avut sute de "Aha moments" (expresie din @ :) ), am progresat mult pe partea de introspectie si planificare si am acumulat multa incredere in potentialul meu si al fiecaruia dintre noi.

O persoana foarte speciala si aproape de sufletul meu pe care am cunoscut-o in AIESEC este H(Mihaela pentru "outsideri" :) ). Din fericire, prietenia noastra a continuat si dupa iesirea din organizatie si sper ca nici acum distanta nu o va afecta. Ne-am inteles super bine inca de la inceput, am reusit sa atingem acel punct in cadrul comunicarii in care cuvintele nu mai erau necesare. Am trait impreuna entusiasmul dat de conferintele AIESEC si extazul ultimelor plenare...Cu ea mi-a fost cel mai usor sa vorbesc despre aspiratii si temrei, despre nebunia unei excursii in jurul lumii si despre frica de a intra in sistem :). Ei ii multumesc pentru inlesnirea modului in care acum imi exprim emotiile, ei ii multumesc pentru ca m-a invatat cum sa ma bucur de o prietenie adevarata, libera de dependente, in care reintalnirile erau savurate la intensitate maxima. H, iti multumesc pentru incurajari si fericire impartasita. Pentru ca mi-ai dat sansa sa fiu, alaturi de tine, si conference manager, si chair, si trainer, lucru pe care mi-l dorisem foarte mult si care, datorita tie,a devenit realitate. Iti multumesc pentru multele "quality moments" petrecute impreuna. Si pentru ca impartasim acelasi gen de nebunie :)

Cluj-Napoca - A doua mea casa, oras-martor al "devenirii" mele

Mai putin de o luna pana cand voi pleca din tara. Poate definitiv, insa nu pentru totdeauna.

Mai putin de o luna - timp pentru amintiri, pentru a-mi lua la revedere, pentru ultime cantari la chitara pe scarile caminului devenit "acasa" de aproape 4 ani.

Mi-au mai ramas doar cateva saptamani in Clujul meu iubit si am simtit ca nu pot pleca fara a lasa, macar virtual, o mica dovada a cat de recunoscatoare sunt oamenilor si locurilor de aici. Pentru mine au insemnat mult si inseamna mult sa le pot spune acest lucru. Pentru mine ei vor ramane, in suflet si in amintire, chiar daca eu voi pleca.







Imi propun ca in fiecare mesaj postat sa vorbesc despre fiecare, sa le multumesc pentru lucruri pe care poate nici nu stiu cat de mult le pretuiesc. Si sa imi iau "la revedere"...altfel decat pe fuga sau la telefon. Fiindca simt ca asa trebuie sa fie. Fiindca imi va fi dor, fiindca distanta ma va durea.